De prin copilărie...

Voi vă mai aduceţi aminte de dulciurile pe care le cumpăraţi în copilărie? Că eu mi-aduc aminte şi acum de ele...şi ce bune mai erau...nu că cele de acum nu ar fi dar parcă nu sunt ca cele de atunci...Acum parcă nu-mi vine să cumpăr nici măcar o ciocolată la câte porcării conţine. Tind să cred ca dulciurile "de demult" erau mai sănătoase.
Prima care îmi vine în minte este îngheţata la vafă.

La noi la Piteşti, chiar lângă blocul meu până acum 7-8 ani era fabrica de lactate LACTAG. Acum nu mai este, a fost mutată la Costeşti (jud. Argeş), iar în locul ei s-a construit un Kaufland. Când eram mică mă număram printre norocoşii ai căror părinţi lucrau într-o astfel de fabrică.
Vara, nu exista zi în care tata să nu îmi aducă delicioasa îngheţată la vafă. Preferata mea era cea cu fistic. Nici cea cu cacao nu era departe de gusturile mele. Vai cât era de bună... îngheţata aia la cornet, cea de la maşinile de îngheţată mi se părea o spălătură pe lângă cea pe care o aducea tata. Îngheţata aia chiar era naturală. Se foloseau ouă, lapte, cacao...toate naturale. Exact ca cea pe care o faci în casă. Şi ştiu asta din sursă sigură :) .
Alături de îngheţata la vafă mai era şi îngheţata aceea la pachet de hârtie. Era ambalată ca untul. Aceeaşi îngheţată, doar că fără vafă. De când tatăl meu nu a mai lucrat la "lapte" nu cred că am cumpărat de 10 ori îngheţată dintr-aceea la maşină. Niciodată nu mi-a plăcut. Mai bine cheltuiam ceva mai mult şi îmi cumpărat o îngheţată Panda sau Napoca Lux (învelită în ciocolată şi cu alune pe deasupra).

Alt dulce de care mi-aduc aminte era ciocolata Lacta. Avea un gust asemănător cu Milka. Nu a stat prea mult pe piaţa din România, dar ştiu că era ceva mai scumpă decât ciocolatele Excelent... dar şi mai bună.

Vă mai aduceţi aminte de napolitanele Koukou-roukou?

Erau delicioase. Dar nu le cumpăram neapărat pentru gust cât pentru abţipildele pe care le aveau înăuntru. Ţin minte ca aveam un album special în care le lipeam. Şi dacă aveam dubluri făceam schimb cu colegii pe la şcoală....Ce vremuri!!!

Mai erau batoanele Kiss.

Existau în două arome: de căpşuni şi de banane. Cele cu căpşuni îmi plăceau mai mult. Şi crema aceea din interior mi se părea extraordinară. Era un fel de bezea moale, lipicioasă şi avea un parfum pe care şi acum mi-l aduc aminte.

Şi nu mai spun de minunatele gume Turbo, Minti, CenterShock (dacă aşa se scrie...) şi cele în formă de lămâie fără ambalaj pe care de cele mai multe ori le primeai rest.
Mai erau mini napolitanele Martinel. O combinaţie de napolitană, nuga, ciocolată, alune....nu ştiu exact...dar erau delicioase. Şi ciocolata cu fondant Scufiţa Roşie era printre preferate. Tare ca piatra, dar gustoasă.
Aaaaa.... şi nelipsitul suc de la TEC. Cum era să îl uit. Vaaaiii...dar nu ştiam ce-i ălă Coca-Cola, Fanta sau Pepsi. Eram prin clasa a 6-a cred când a apărut sticla de 1 litru returnabilă de Coca-Cola. Până atunci nu cumpăram decât la sticle mici de 250 ml pe care le găseam doar la cofetării. Cam atunci am renunţat la sucul TEC.

Şi mai sunt, cu siguranţă, multe dulciuri pe care astăzi nu le mai găsesc prin magazine, dar pe care le consumam cu plăcere când eram mică.

În cazul vostru ce "bunătăţi" v-au făcut copilăria mai dulce?


Sursa foto: Google Images